3530a6d2d35b45.jpg   Nu multă lume ştie istoria locului pe care azi se află elegantul Motel Bucium. Poate printre cei născuţi mai de mult, se vor afla câţiva care să-şi amintească de anii ’70 când se ridica motelul – sub oblăduirea ONT (Oficiul Naţional de Turism) – devenit în scurt timp punctul principal de atracţie al ieşenilor, dornici să petreacă o duminică minunată pe Dealul Repedea, la aer curat, o bere numai bună de rece şi o privelişte încântătoare a Iaşului. Şi tot printre aceştia se vor găsi poate vreo câţiva care să dea mărturie despre apa bună şi curată a şipotului care, cu o sută de ani mai înainte, îl îndemnase pe profesorul ieşean Alexandru Şendrea să se încumete a ridica aici o staţiune “elveţiană”.

           Pe la anii 1860, o bună bucată din Dealul Repedea, acoperită cu păduri, fâneţe şi livezi, intra în proprietatea profesorului Alexandru Şendrea. Aici, urmând un gând cutezător, a ridicat un aşezământ de sănătate, după modelul occidental. Clădirea impunătoare avea două etaje, 18 camere de hotel, restaurant şi saloane, băi reci şi cu aburi, bazine cu apă rece şi gheţărie. În scurtă vreme, locul devenea vestit şi atrăgea nu numai ieşenii, ci şi pe străinii veniţi mai de departe, de pe meleagurile Apusului. Prin 1885, un anunţ în presa vremii dădea de ştire că “Primul stabiliment de Hydroterapie din România”, deschis între 1 iunie şi 1 octombrie, se afla sub conducerea doctorului G. Pastia, asistent al doctorului Schindler de la Graffenberg.

       Tratamentele de aici erau recomandate pentru tot felul de “morbi”: de la nevroze, morbi întreţinute de diatheză reumatismală, morbi ale tubului digestiv şi până la morbi ale organelor genitale, syphilisul, chiar şi … impotenţa.

           De “Băile Răpidea” cele vestite se leagă şi numele poetului Mihai Eminescu, venit la tratament cu băi reci în 1884 şi 1886. Prin 1868 se tratase aici şi, chiar se întremase pentru câtva timp, scriitorul Costache Negruzzi. Pe vremea aceea veştile circulau mai greu, mijloacele de telecomunicaţie erau rudimentare şi rare (nici vorbă de internet!), aşa că un ziar din Bucureşti, ştiindu-l pe Negruzzi pe moarte, s-a grăbit să-i anunţe trecerea la cele veşnice, în timp ce acesta făcea progrese evidente, întrebuinţând cura cu apă rece.

            După stingerea din viaţă a profesorului Alexandru Şendrea, soţia acestuia, Profira, a încercat să menţină aşezământul închiriindu-l antreprenorului Lascăr Vişan (la 1890). Acesta, dornic să ducă mai departe lucrarea predecesorului său, a făcut toate eforturile pentru a atrage vizitatori. Dădea baluri, invita trupe de artişti pentru reprezentaţii în marele salon sau în amfiteatrul săpat în coasta dealului din faţa aşezământului. Organiza seri veneţiene cu focuri de artificii şi excursii la Mânăstirea Dobrovăţ şi Schitul lui Tărâţă ori în oraş. Iar dacă vara locul atrăgea lumea pentru băi şi pentru recreere, apoi iarna se petreceau aici sărbătorile de Crăciun şi de Anul Nou într-un chip de neuitat: ospeţe cu bucate tradiţionale, dintre cele mai felurite, cum numai moldovenii ştiu să facă, vinuri minunate cum numai în partea aceasta de ţară găseşti, plimbări în sănii cu zurgălăi, întreceri de schi şi săniuş pe coasta dealului.

             Povestea merge mai departe şi, pe la 1893, “Băile Răpidea” întră în posesia ieşeanului Alexandru Bădărău. Om inimos, a lucrat şi el la renumele acestui aşezământ. Războiul din 1916-1917 a distrus aşezământul. Multă vreme aveau să privească Iaşul, de pe colina pe care se înălţau odată semeţe, ziduri goale şi înnegrite de ploi, prin găuri hâde ce fuseseră cândva uşi şi ferestre. Ruină şi uitare, până la 1936, când un om binecuvântat, primarul Iaşului, Osvald Racoviţă, a urnit cu mare elan reînvierea locului şi recrearea staţiunii balneare „Răpidea”.

9530a6d3026658.jpgDupă al Doilea Război Mondial, aşezământul a fost preluat de Sfatul Popular al Regiunii Iaşi, pentru casă de odihnă. Mai târziu, pe la jumătatea anilor ’60, a fost cedat ONT, pentru construirea Motelului Bucium, loc de ospeţie cu 70 de locuri şi camping cu căsuţe. Povestea continuã cu luna lui fãurar, anul 2005, când Motel Bucium**** a fost a fost achiziţionat într-o stare deterioratã. Dupã trei ani de consolidare, extindere şi modernizare, Motel Bucium**** reprezintă astăzi un simbol pentru ieşeni.